ATENTIE!

Anunt pentru fiecare cititor, nu te apuca sa dezlegi misterele pentru ca te vei afunda tu in ele. Cauta raspunsuri in cadrul randurilor si vei vedea cum mintea va fi clara si bucuroasa de raspunsurile pe care le are insirate in fata. Foloseste-te de minte nu de cap, gandeste cu minte ceea ce spune inima prin prisma ochilor sufletului. Aceasta reprezinta cu adevarat o mare realizare.

LINGURA

Lingura plina de cereale negre cu putin lapte atarnand din fiecare biluta se balansa si apoi sari pe masa din metal acoperita cu o panza alba. Se rostogoli incet pana fiecare biluta se desparti de ea, apoi cazu, facand un zgomot puternic si care pentru un moment imi dadu senzatia de sacaiala. Ochii mi-au cazut pe masa plina de lapte ,imbibat in cereale si pe lingura fara vlaga din care inca mai curgea ceva.

- Acum putem manca linistiti, lingura s-a dus!

Asta a iesit din gura larg deschisa si stramba a barbatului. Dintii nu se vedeau din cauza buzei cazute care era asa inspaimantatoare ca alegeai sa te uiti in alta parte numai la curba gurii nu. Frumos peisaj si ambianta. Scaunul bunicii se misca fluturand pijamaua pe care o imbracase cu o seara inainte, Burta ii atarna prin camasa de noapte datorita incovoielii; spatele ei se facu o cocoasa de nedescris si murmura la fiecare miscare. Unghiile era colorate intr-un rosu aprins, ochii strabatuti de o linie neagra invaluiti intr-un verde cum era iarba necosita. Se pregateau sa se inchida cand lingura cu pricina cazu. Atunci toate privirile se focalizau pe un singur loc, acela unde era plasata lingura. Toti membri pentru prima data aveau un scop comun: sa priveasca lingura care se mai misca inca, vrand sa atraga mai mult atentia. Trecatorii toti s-au adunat la geamuri sa priveasca. Batrana de vizavi cu carjele in spate se tara sa priveasca lingura. Barbatul din sanatoriu ceru bilet de voie ca sa ajunga la geamul fumuriu, nebunia nu era un obstacol in calea lui, medicul se oferi sa il conduca, voia din tot dinadinsul sa vada lingura cu cereale cum arata pe jos fara vlaga. Avea de studiat cazul fiecarui om, fiecare privire in felul ei, una obosita, una plictisita, alta plina de de frica si una cu zambetul pe buzele carnoase. Atatea priviri au ajuns sa intimideze lingura, ea se ferea, incerca sa se balanseze dar puterile o lasara si atunci cu totii au fost dezamagiti. Fiecare si-ai mutat privirea, si-a adunat puteriile si sperantele si au facut roata imprejur. Au pus un picior in spate si s-au pregatit de intoarcere la realitate. Mintea a coborat din nou in cap pana la creier. Ochii s-au deschis, mana a inceput sa lucreze, gura sa manance si totul era adus la normal. Lingura statea frumos in gura plina de cereale si de data aceasta nu avea nicio problema, nu cadea, nu se rusina. A fost doar visul unui copil care savura din plin gustul apetisant al micului dejun.

COMUNICARE

Visatori pasim fara sa ne uitam in trecut. Uitam ca acesta ne urmareste in fiecare zi fara ca noi sa ne dam seama. Exista momente in care ne trezim cu el in fata si ,atunci, ne inspaimantam de miscarea rapida a timpului, il vedem cum trece cu camasa atarnata pe langa solduri, cu parul scuturand in vant suvitele balaie,cu mainile amandoua atarnand si lovindu-se din cand in cand de marginea patului, apoi de tabloul prea jos plasat din sufragerie. Ne aruncam capul pe spate lasand in urma un scartait puternic datorita miscarii gatului, fiecare particica a corpului tresare si se rearanjeaza, in timp ce noi ne vedem de viata. Inaintam cu picioarele sprintene, alergand sa prindem timpul, sa il localizam si sa il aruncam in camara aceeea plina de vechituri din partea dreapta a casei, unde lumina nu patrunde. Sunt momente in care, fara ca nimeni sa stie, se furiseaza inauntru prin intermediul cheii, ne faulteaza. Cata istetime chiar si pe lucrurile care initial sunt lipsite de viata. Apoi, ca din senin, un zambet se iveste pe fata plina de figuri inexplicabile, gura se arcuieste, scoate la iveala albul stralucitor al danturii, nasul se ridica facand loc buzei superioare sa se desfasoare in voie. Un sunet se aude si pauza, a durat atat de putin momentul ca nici macar nu ai apucat sa il digeri, da! acesta este adevarul, momentele trec si lasa in urma amintirea sau golul acela al uitarii. De ce nu dam importanta fiecarui moment? Oare felul in care am fost creati ne determina sa fim atat de nepasatori, trecem unii pe langa altii si nu facem altceva decat sa ridicam usor din spranceana, privirea ne-o aruncam pe picioarele inocente ale celorlalti si urcam incet studiind fiecare particica. Atunci cand ajungem in dreptul ochilor intimitatea apare, sangele incepe sa curga din ce in ce mai repede spargandu-se, lovindu-se de peretii elastici ai venelor, parca ar ramane fara loc. Prin fiecare atingere obrajii prind culoare si caldura ne inunda corpul. Acestea sunt singure acte de comunicare unii cu altii, frumos mod de a comunica atunci cand gura si glasul sunt nerabdatoare sa actioneze. Lipseste mintea si curajul. Ce multe pierdem intr-o singura zi datorita incapacitatii noastre de a comunica.