Viata te invata, nu iti ordona, nici macar nu iti propune. Doar exista- nimic mai mult. De cele mai multe ori ne ferim sa afirmam ca traim. A trai inseamna a lua in considerare toate optiunile care tin de viata: o serie de reguli, alte multe responsabilitati. Felurite virtuti ii servesc loiale fara a avea ceva de protestat. Da, aceasta este de fapt viata, nu ceea ce suntem ci ceea ce traim. Noi obijnuim sa stapanim, ne place puterea, locul din frunte. Dar ce dezamagire traim cand suntem umiliti. Umilinta! cu adevarat exista si inca ce falnica este. Suntem sclavii propriei noastre vieti.II slujim loiali, fara sa ii iesim din tipare.Un gram de incredere si iata-ne din nou plecati la picioarele ei. Oare de ce ne credem stapani, poate un sclav sa fie stapan ? Poate conduce atata timp cat este condus? Cu siguranta raspunsul este unul categoric si indispensabil negativ. Atunci pentru ce te crezi mai presus de celalalt, pentru ce il umilesti? Crezi ca ai alte drepturi ca si el sau vreun sfarsit diferit? Din nefericire sunt nevoita sa te dezamagesc, dragul meu. Vezi tu, viata te conduce, exista acelasi drum, aceleasi indeletniciri, aceleasi actiuni. Nimic diferit, nici macar felul de a vorbi, de a pasi sau de a gandi. Odata cu viata apara in plan si moartea. Puteam spune chiar ca inceputul vietii este sfarsitul ei.Ziua incepe la aceeasi ora, se termina la aceeasi ora. Urmeaza o alta identica, nimic schimbat doar peisajul. Asa trece totul. Timpul este mut, tace si trece, nu il poti opri si nici nu il poti intoarce. Poti doar sa apelezi la amintiri pentru a derula imagini stagnate in trecut. Se spune ca trecutul este insusi prezentul care se oglindeste in viitorul apropiat. Faptul ca te misti, ca gandesti este o actiune data de timp. Nu faci altceva decat sa calci pe firul timpului. Iar daca ai avea incredintarea ca ai putea sa opresti timpul in vreun fel, tin sa te anunt ca e pura minciuna. Asa este viata trece, trece si iar trece.

De aceea vin sa iti spun: nu mai gandi, actioneaza ca timpul nu spune hai ci doar treci! Au existat multi invatati care au incercat definitii, lamuriri dar niciunul nu a reusit sa ofere minute in plus.Nici macar sa readuca timpul. Ce a fost pierdut ramane. Gandurile, trairile se innoiesc in fiecare zi, timpul nu face altceva decat sa se invecheasca.

Pentru ce ne-au fost date mintele daca le lasam sa treaca si nu le folosim?

Nu am primit niciun raspuns insa am primit o imagine care m-a emotionat: o mana statea intinsa si cu fiecare secunda era tot mai aspra, mai fara vlaga. Atunci un glas s-a auzit: Pentru ca te iubesc ofer tot ce am mai scump cu incredintarea ca imi vei multumii: TIMPUL! Ia-l , fa ce trebuie cu el, nu ma dezamagii pentru ca nici eu la final sa nu fiu nevoit sa te dezamagesc.

ATENTIE!

Anunt pentru fiecare cititor, nu te apuca sa dezlegi misterele pentru ca te vei afunda tu in ele. Cauta raspunsuri in cadrul randurilor si vei vedea cum mintea va fi clara si bucuroasa de raspunsurile pe care le are insirate in fata. Foloseste-te de minte nu de cap, gandeste cu minte ceea ce spune inima prin prisma ochilor sufletului. Aceasta reprezinta cu adevarat o mare realizare.

LINGURA

Lingura plina de cereale negre cu putin lapte atarnand din fiecare biluta se balansa si apoi sari pe masa din metal acoperita cu o panza alba. Se rostogoli incet pana fiecare biluta se desparti de ea, apoi cazu, facand un zgomot puternic si care pentru un moment imi dadu senzatia de sacaiala. Ochii mi-au cazut pe masa plina de lapte ,imbibat in cereale si pe lingura fara vlaga din care inca mai curgea ceva.

- Acum putem manca linistiti, lingura s-a dus!

Asta a iesit din gura larg deschisa si stramba a barbatului. Dintii nu se vedeau din cauza buzei cazute care era asa inspaimantatoare ca alegeai sa te uiti in alta parte numai la curba gurii nu. Frumos peisaj si ambianta. Scaunul bunicii se misca fluturand pijamaua pe care o imbracase cu o seara inainte, Burta ii atarna prin camasa de noapte datorita incovoielii; spatele ei se facu o cocoasa de nedescris si murmura la fiecare miscare. Unghiile era colorate intr-un rosu aprins, ochii strabatuti de o linie neagra invaluiti intr-un verde cum era iarba necosita. Se pregateau sa se inchida cand lingura cu pricina cazu. Atunci toate privirile se focalizau pe un singur loc, acela unde era plasata lingura. Toti membri pentru prima data aveau un scop comun: sa priveasca lingura care se mai misca inca, vrand sa atraga mai mult atentia. Trecatorii toti s-au adunat la geamuri sa priveasca. Batrana de vizavi cu carjele in spate se tara sa priveasca lingura. Barbatul din sanatoriu ceru bilet de voie ca sa ajunga la geamul fumuriu, nebunia nu era un obstacol in calea lui, medicul se oferi sa il conduca, voia din tot dinadinsul sa vada lingura cu cereale cum arata pe jos fara vlaga. Avea de studiat cazul fiecarui om, fiecare privire in felul ei, una obosita, una plictisita, alta plina de de frica si una cu zambetul pe buzele carnoase. Atatea priviri au ajuns sa intimideze lingura, ea se ferea, incerca sa se balanseze dar puterile o lasara si atunci cu totii au fost dezamagiti. Fiecare si-ai mutat privirea, si-a adunat puteriile si sperantele si au facut roata imprejur. Au pus un picior in spate si s-au pregatit de intoarcere la realitate. Mintea a coborat din nou in cap pana la creier. Ochii s-au deschis, mana a inceput sa lucreze, gura sa manance si totul era adus la normal. Lingura statea frumos in gura plina de cereale si de data aceasta nu avea nicio problema, nu cadea, nu se rusina. A fost doar visul unui copil care savura din plin gustul apetisant al micului dejun.

COMUNICARE

Visatori pasim fara sa ne uitam in trecut. Uitam ca acesta ne urmareste in fiecare zi fara ca noi sa ne dam seama. Exista momente in care ne trezim cu el in fata si ,atunci, ne inspaimantam de miscarea rapida a timpului, il vedem cum trece cu camasa atarnata pe langa solduri, cu parul scuturand in vant suvitele balaie,cu mainile amandoua atarnand si lovindu-se din cand in cand de marginea patului, apoi de tabloul prea jos plasat din sufragerie. Ne aruncam capul pe spate lasand in urma un scartait puternic datorita miscarii gatului, fiecare particica a corpului tresare si se rearanjeaza, in timp ce noi ne vedem de viata. Inaintam cu picioarele sprintene, alergand sa prindem timpul, sa il localizam si sa il aruncam in camara aceeea plina de vechituri din partea dreapta a casei, unde lumina nu patrunde. Sunt momente in care, fara ca nimeni sa stie, se furiseaza inauntru prin intermediul cheii, ne faulteaza. Cata istetime chiar si pe lucrurile care initial sunt lipsite de viata. Apoi, ca din senin, un zambet se iveste pe fata plina de figuri inexplicabile, gura se arcuieste, scoate la iveala albul stralucitor al danturii, nasul se ridica facand loc buzei superioare sa se desfasoare in voie. Un sunet se aude si pauza, a durat atat de putin momentul ca nici macar nu ai apucat sa il digeri, da! acesta este adevarul, momentele trec si lasa in urma amintirea sau golul acela al uitarii. De ce nu dam importanta fiecarui moment? Oare felul in care am fost creati ne determina sa fim atat de nepasatori, trecem unii pe langa altii si nu facem altceva decat sa ridicam usor din spranceana, privirea ne-o aruncam pe picioarele inocente ale celorlalti si urcam incet studiind fiecare particica. Atunci cand ajungem in dreptul ochilor intimitatea apare, sangele incepe sa curga din ce in ce mai repede spargandu-se, lovindu-se de peretii elastici ai venelor, parca ar ramane fara loc. Prin fiecare atingere obrajii prind culoare si caldura ne inunda corpul. Acestea sunt singure acte de comunicare unii cu altii, frumos mod de a comunica atunci cand gura si glasul sunt nerabdatoare sa actioneze. Lipseste mintea si curajul. Ce multe pierdem intr-o singura zi datorita incapacitatii noastre de a comunica.

CAPITOLUL II

Trecuta a fost si ziua aceea si amintirea inca persista. Nu puteai intelege nici macar tu ca simplu cititor daca intr-adevar a fost real. IN CATEVA CLIPE ACEST TANAR AVU IMPRESIA CA poate colora ceva ce ii inspira un deja vu. Era sub influenta drogurilor, ochii i se preschimbara intr-o unda sticloasa. Mana nu ii mai servea ca madular ci ca un instrument pentru desen;

-MAI REPEDE? MULT MAI REPEDE! Nu pot pierde din rapiditate, pierd esenta!

Acestea au fost singurele cuvinte rostite. Apoi, pauza, trezirea a adus cu ea si uitarea, nenorocita uitare!

-Ce cauta aceste desene aici? DE ce nu imi amintesc sa fi pictat asa ceva? Nu inteleg... alo! e cineva acolo?

In acel moment intra plin de bunastare un barbat de talie medie, cu ochielari tip borcan cristalizat, intr-o haina pana la jumatatea piciorului, fata ii era crestata de vreme, mainile groase. De altfel era un om implinit.

-Buna ziua tinere!

- Da, dumneavoastra a-ti pus acestea aici! Ce cautati, cum ati intrat?

- Prea multe intrebari si cam putine raspunsuri; sa incepem cu bunavoita prezentare. Ma numesc Jacob Jira. Sunt un mare cautator de predestinati si oameni cu abilitati speciale.

- Sunteti nebun? iesiti afara si luati-va aceste porcarii de picturi!

- Sunt ale tale, tu cu mana ta le-ai conceput. Daca deschizi televizorul vei observa ca acelasi lucru este redat si pe ecran.

In graba, fara sa se mai gandeasca, Jhon deschide televizorul. Un urlet a fost singura manifestare schitata.

- Dar... dar, cum este posibil? Spuneti-mi ca inebunesc! Sunt drogat, tu nu esti real, nimic nu este adevarat.

-Ba este cat se poate de adevarat! Tu ai aceasta putere de a picta actiunile muribunde din viitor. Reprezinti o mica latura a ceea ce va urma. Trebuie sa continui pentru ca va avea loc un eveniment cutremurator. Multi oameni vor pieri iar tu, ascultandu-mi sfaturile, vei opri acest eveniment.

- Cum pot eu face una ca asta? Sunt doar un nenorocit drogat care de cateva saptamani picteaza lucruri stranii, morti inexplicabile.

- Toate acestea sunt prezente in ziare sau la posturile TV. Tu ai fost ales sa fii unul dintre putinii cu abilitati speciale. Vei ajuta la salvarea lumii. Sfarsitul este mai aproape decat ne asteptam.

- Nu pot crede! Nu vreau sa aud! Sunt nebun! Am nevoie de ajutor. De ce nu am ascultat-o pe MIRA cand s-a oferit sa ma ajute? Din cauza drogurilor acum relatia, iubirea mea, s-a despicat. Sunt pierdut, mai bine mor!

Lua o lama si incepu sa se spintece la incheieturi. Dar fiecare gropita sapata in carnea lui ramanea doar o adancitura facuta parca in non-materie. Sangele inceta sa ii mai circule in acel moment.

- Vezi, nici chiar moartea nu te impiedeca sa fii ceea ce esti. Dar acum trebuie sa accepti ajutorul meu pentru a putea continua corect. Trebuie sa inveti sa te controlezi. Altfel vor avea o altfel de intorsatura lucrurile. Peste cateva zile nu le vei mai putea controla si te vei transforma intr-un mare monstru, incapabil sa faca bine. Daca nu asculti acum, maine va fi prea tarziu.

-Ce sa fie prea tarziu? Ce mi-ati facut?

- Acum, da, o intrebare la care am raspuns. Cand ti-au fosqt incredintate puterile, nu am stiut daca esti indeajuns de pregatit pentru acest salt in viata. Acestea vor fi declansate si se vor manifesta trei saptamani. Dupa acesta derata se vor transforma in ceva mult mai puternic. Vor evolua mult prea repede in comparatie cu tine. Din aceasta cauza trebuie de urgenta sa te ajutam, sa te invatam cum sa le controlezi.

- De ce trei saptamani? Care este scopul?

- Mai exista alti doi asemeni tie. Pe unul l-am intalnit dar nu am reusit sa discutam. Cealalta, este o tanara domnisoara neinitiata. AVEAM NEVOIE DE CEVA DIN FIECARE ETAPA APROAPE A VIETII. Atunci cand va implini 18 ani va fi si ea pregatita sa gaseasca raspuns la ceea ce i s-a intamplat in ultimul timp.

- Si aceasta cand va fi? intreba nedumerit dar, in acelsi timp, furios Jhon.

- Peste exact 7 zile!

- Dar atunci este ziua cand voi implini 24 de ani.

- Exact, iar celalat, Aleany, va implini 31 ani. Exista o regula: fiecare primeste o putere care sa se completeze una pe cealalta. Pentru aceasta este nevoie de o diferenta de varsta de 7 ani. Acum eu nu mai am mult timp la dispozitie. Trebuie sa ma intorc la centrul mama altfel toata stradania si munca mea din acesti ani va fi zadarnica.

O ALTA GALAXIE

Galben, galben auriu se intrevede imediat ce deschizi ochii. Plini de inmarmurire Tudor si celalalt frate, care, va sa zica, e geamanul tumultuos Alin, dechide usa casei. Al doilea sovaieste. Cu greu isi poate veni in fire si se apropie sa-l prinda din urma pe primul, caci era la o mila departare, pe geamanul care nici macar nu ii semana catusi de putin. Il ajunse, doar are picioarele mai lungi, si pornesc spre casa mirobolanta. Mersul pe jos, dupa spusele multora, face piciorul frumos. Nu si pentru cei doi. Sunt precum apa si focul: niciodata nu se pot intelege. Ca si cum faptul ca sunt frati reprezinta o greseala pe care cineva a putut-o savarsi intr-un moment de nestiinta. Padurea era in miezul vietii, plinaq de prospetime, verde, mai verde ca niciodata. Se simte aerul imbietor de cum faci primul pas. Odata trecuta granita parca ceva inexistent te urmareste si incearca sa iti rapeasca constiinta. Cei doi vor sa depaseasca acest detaliu, de altfel este un mare amanunt car ele poate schimba instantaneu ziua. Cu cat inainteaza cu atat mai mult au senzatia ca stagneaza. Au redat in fata ochilor acelasi peisaj sinistru, desi picioarele isi indeplinesc menirea. Dupa o ora de batut pasul pe loc se opresc pentru a studia imprejurimile. Intrebarile incep sa curga si sa topeasca raspunsurile precum o lava. Uitandu-se cateva minute unul la celalalt din bun senin somnul, euforia lui, i-a prins ca intr-o plasa. Nu departe se intrezarea un copac specoial luminat. Tulpina groasa le inspira o nota de siguranta si au ales sa poposeasca putin la umbra lui. Ochii le erau de plumb si nici o secunda nu ii mai puteau tine deschisi. In scurt timp totul s-a preafacut intr-o liniste de moarte. Dar nu acesta era punctul final , actiunea abia acvum incepea. Tudor se situa pe craca celui mai inalt copac . MInune deasupra lui vedea doar cerul liber.

- Cum, ce caut aici?

Dintr-o secunda in alta aude cum paraitul puternic provoaca o ruptura. Dar de ce nu cadea? Ded ce e nemiscat desi nu avea nici macat o bucatica de materie cub el!? Iata! a inceput sa zboare. Wow a fost singurul cuvant potrivit in acele momente. Totul era diferit. Padurea parea alta. Florile, mugurii, pasarile au prins un alt contur, erau de o frumusete orbitoare. Faptul ca putea zbura devenise o adevarata preocupare pentru Tudor. Sr simtea usor,ca un nor pufos. Incepu sa se pipaie. Frica de moarte il inspaimanta. Se pisca incat ii porni sangele; dar minune! rana disparuse. Fractiunile de secunda se scurgeau asa nincet, parca drogul ar fi luat locul aerului. Asa cum un dependent de prafuri cu efecte miraculoase face lucruri de care nu isi mai aminteste. Si apoi dintr-o data... se trezeste intr-o camera, da! era camera lui. A sosit si momentul intrebarilor. Oare a innebunit sau, ca prin minune, il va amuza acest vis care parea atat de real? to be continued!

Azi prin ieri-flavia

Si azi e un ieri pentru maine

Si maine un ieri pentru azi.

Cu tot ce se-aduna pe zile,

Va trece-n zadar iar tu scazi...

Cand clopotul falnic se-aseaza,

sa zuraie ca viata-i pe sfarsit,

Cu toti precum un vas de ceara

ne vom topii in asfintit.

Si azi e un ieri pentru maine,

Si maine din nou este azi,

Cu tot ce se-aduna pe zile

va trece iar tu sti sa scazi.

Te duci in cascioara obscura

de-un gri fumegand intr-un ceas.

O sfoara-nnodata cu ura

si mult, prea mult haz de necaz!

Masoara-ti deci timpul si spune:

de ziua de azi...va fi maine?

De noaptea ce trece sau vine,

semnifica-un azi pentru maine?

Constatare-flavia

Zaceau in larg cuvintele prea grele

Si nu exista nimeni pentru ele.

Erau doar insele si cele

ce aduceau rabdare prin surcele.

Veneau spre noi noroaie si gunoaie

Si niciun milimetru sa se-ndoaie

nu le lasa vantul si paie

erau acele scanduri imbibate-n aie.

Asa am fost mereu cu totii,

Asa vom fi si noi ca mortii.

Vom trece si nimic din lume

nu ne va iscali vreun nume!

Si vom tacea pentru vecii,

Iar peste noi zbura-vor mii,

de nume, presedinti vestiti

si in scurt timp prea pricopsiti.

Zaceau in larg cuvintele prea grele

Si nu exista nimeni sa le spele.

Erau doar insele si cele

ce aduceau rabdare printre stele....

Descoperire in plin proces-flavia

Incerc sa vad deslusit,

daca ceea ce exista are logica;

daca ceea ce se simte poate fi pipait;

daca ceea ce doare poate fi durere;

daca ceea ce bate aduce viata.

Incerc sa dezleg cu adevar,

ceea ce nu poate fi perceput;

ceea ce traieste dar nu are suflu;

ceea ce e viata,

ce e tot,

ce e nimic,

ce e real!

Plimbare prin neant-flavia

Pasesc, pasesc, pasesc.

Doresc sa ma indepartez

de lumea zguduita in lumina

plimbata, sufocata pe-o vitrina.

Pasesc, pasesc, pasesc

mereu, mereu plin de lumina

prins in plasa lor de vina,

culcat in smoala si rugina!

Pasesc cu greu, pasesc mereu!

Alunec, cad, alunec iar

pe-o albie-mbatata,

cufundata-n tina si-nglodata

fara putere si chiar defainata,

precum un margarit cioplit pe-o piatra,

prtecum un fir de aur prins in teaca.

Viziune larga vino, de ma toaca,

nu ma lasa in marea moarta;

ca sunt un mic minic intr-o etapa

si niciun chin nu ne mai leaga!

Am fost odata plina de curaj

si am zburdat per fiecari' grilaj.

Am cutreierat lumea cu tocul

unui amfizeu de sus: NOROCUL!

Masa-mi era-ntinsa pe vecie,

caci toti imi daruiau doar mie;

minutele ma ascultau, nu ma rugau,

sa le las sa treaca nu ma implorau...

Acum sunt eu milosul moale

ce zi cu zi se da pe cale,

sa caute minutele pierdute

care candva erau prea multe.

Te rog strident: mai taci o leaca!

Tot ce spui e doar o fleaca!

Ma toci su plansetele tale,

de ce nu vrei sa mori in vale?

Acolo ti-am facut mormantul,

doar tu sa fii si cu pamantul.

Si daca ti-e prea greu sa stii:

ma bine taci decat sa vii...!

Ramai si lasa-ma pe mine,

arunca-ma si-mi este bine.

Mai lasa si la alti' cuvinte

ca tu le-ai irosit pe toate ia aminte!

Si azi imi esti dator si nu ai leac

si de aceea nu mai vreau sa tac!

vibratii-flavia

E culoare, ma irita

ma doare

ma roade

ma dezbraca.

E lumina, ma apasa

ma raneste

ma caleste

ma plictiseste!

E viata, ma inalta,

ma imbata,

ma roade,

ma scade;

e culoare, lumina, viata

E nimicul imbracat in ceata!

zbor alb,curat!-flavia

Zbor, zbor, e doar un zbor alb curat! Vreau sa aud sunetul scartaitor al luminii care ilegal imi inunda si imi patrunde locul personal. E un tiut puternic, ma irita, imi trezeste plictisul din interior. Ma roade si in scurt timp ma arunca in marea de tine.

Zbor, zbor, zbor alb imaculat! Astept sa intrezaresc reactia, minunatat reactie plina de plauzibilitate. Tot ce astept e reactia. Ma astern asupra marii de zgura. Ma arunc in neant stiind ca in scurt timp voi iesi la suprafata, voi vedea claritatea, o voi cuprinde cu mine insumi. Tot ce e obsur margineste, ma obsedeaza, nu imi lasa loc nici macar de aer. Nu ca aerul ar folosi la ceva; el ma irita, imi lasa urme de viata, de materie.Vreau sa ma contopesc cu non-materia, sa creez, sa creez, sa creez la nesfarsit. Ma irita again, ma inunda, abunda peste mine si ma simt insuficient de rapida. Am nevoie de mai multa putere, forta slabeste. Caut ajutor, cer, strig, urlu, nu mai am putere, fortele ma parasesc. Genialitatea acestei lumi nu e indeajuns sa ofere maiu mult?! Ma constrange, apasa, marginesc aceste granite, linii. Realitatea imi izgoneste creatia. Ma afunda in realitate, zborul se sfarma, se micsoreaza. Cad, cad, ma prabusesc, am lovesc de negreala cernaluita a acestei Terre. Terra ma masoara, am reduce la static. Vartejul rotind ma paraseste. Vreau ajutor, vreau sa pot continua. Ma simt nesigura, afundata in angoasa. E doar mocirla peste tot, ma acopera paa la ultimul fir din parul rebel.

Apio ca din minune, din ceva frumos, se pogoara asupra-mi, ma lasa fara grai. Nu din cauza lipsei ci pentru ca ma simt privilegiata, uimita mai precis spus.

Totul se transforma in ceva care merita experimentat pentru ca trait e putin spus, nu are aceea valoare pe care o merita. Parca plutesc, zbor, zbor, zbor, in sfarsit simt ca plutesc, cu adevarat zbor, plutesc. Ma ridic, vad everything, imi pare cu sens, nonsensul a ramas dat uitarii. Da, acum cu adevarat ma pot aseza in coltul meu, preferatul, iubitul meu coltisor. Il masor cu privirea, ma apropii subtil; trebuie sa ai o atitudine corecta, magulitoare pentru a te putea simti acceptat, cu toate ca acsta iti apartine.Imi reiau pixul, adoratul, iubitul meu; Ma conduce lin, subtil spre paper-ul de pe masa. Ma prinde, ma leaga stans si pana nu imi irosesc toate binecuvantarile primite prin lumina binevoitoare, nu ma lasa, nu ma pot desprinde; Vecia este lumina-mi adevarata, creatia, insasi viata;

- Zbor-zbor-zbor-alb-curat-imaculat-

CLIPA FINALA- FLAVIA

Stau, privind spre viitor si ma intreb ce anume imi rezerva? Nimic nu e statornic, totul este trecator iar ceea ce ramane este trecutul pe care reusim sa il ingropam cu atata usurinta. Asta este efemeritatea vietii. Doar intrebarea este posibila, privirea aprofundata nu are nicio sansa.Exact nimic, nici macar minutele nu le cunoastem desi ni le numaram mereu. Tot ce putem face este sa asteptam, sa speram ca se vor scurge ca si pana acum.
Iar cand vom observa ca ele nu mai au acelasi curs, sa ne asezam pe spate, sa intindem usor picioarele, sa impreunam mainile si sa ne acceptam soarta. Da! ochii se vor inchide, gura va amutii, urechile vor asurzi! Bataile zvacnitoare si mladioase ale inimii vor pierii, se vor odihnii la infinit. Gheata va patrunde sufletul eliminand caldura de care mare nevoie avem.
Aerul va fi inutil in momentul acela, va reprezenta un obstacol si va trebui eliminat fara sovaire. Este unicul moment in care nu vei avea nevoie de nimic, nici macar catusi putin de tine, de eul tau. Vei fi fara tine, pierdut in neant.
Vei fi tu dar totusi pierdut de tine.

SECTIUNI DE NOTIUNE- Flavia

Negru, negru, negru. Nimlic, nimic, nimic. Sunt impresurata, intunecata, plina de non-culoare. Am fost decolorata, anii mi-au rapit culoarea, curcubeul care imi invelea fiinta.Obscur se numeste ceea ce se vede in prezent.Un nor care difera, se dilata, intreaga mea fiinta se simte inglobata in aceasta. Lanturile ma strang, simt ca respiratia mi se opreste.Aerul este un impediment in launtrul meu. Este precum o secure care incearca nemiloasa, plina de ranchiuna, sa patrunda piatra, sa o sfarme; zadarnica lupta!
Finalul se intrevede inainte de actiune. Este prevestit inca din falnica intriga. Insusi inceputul il declara, il serveste pe fata tuturor cunoscatorilor.
O, voi preafericitilor, ce stati cu fata posomorata. Nimic nu va mai satisface, imbuibarea isi iasa din arama. CE e ceea ce numiti: Nu avem? o, daca a-ti cunoaste neajunsul, daca v-ar pica in fata ochilor necunoscutul; poate atunci a-ti fi impliniti desi nu a-ti avea acel special la care visati.
Acum, a sosit momentul sa rupem prefata, foaia de fatada. Prefata ascunde amanuntul. Aceasta nu imi ofera pacea dar ma alimenteaza. Ma provoaca, ma sustine, imi ofera ceea ce nimeni nu a indraznit vreodata sa-mi dea. Parca sigura notiunea ne omoara. E ca si cand avem de ales intre viata si moarte.
Acesta este tristul adevar care ne urmareste necurmat. Totul se rezuma la a trai momentul, fara intrebari inutile, eliminand fiecare gand, imbinand optimismul cu pesimismul, realitatea cu plictisul. Nimic prea mult si nici prea putin ci doar atat cat e nevoie, pentru a putea numi aceasta viata, suflu sau oricum altcumva.
De nenumarate ori cuvintele nu isi au rostul. Ele au fost creata pentru a exprima sentimente. Fiecare are ascuns sub masca ^Hieroglifului^ un sentiment, o traire intensa sau scazuta. Important este ca adevarul cuvantului sta scris in interiorul fiecarui suflet, care se desparte pentru putin de trup si creaza fara limite. Tot ceea ce denota el este transpus in lumea reala sub tiparul cuvantului. Din aceasta cauza cuvintele ranesc mai profund decat orice fapta reala.Explicatia este plauzibila si bine sustinuta.
In final, concluzia o putem exprima prin cateva inscriptii: cuvintele exista prin prisma sentimentelor si sentimentele se fac cunoscute cu ajutorul cuvintelor: UN ADEVARAT RITM CIRCULAR!

o, lume nechibzuita!-flavia

O lume nebuna, care mi-ai adus doar nenorocire! Esti plina de suspine si rastorni asupra sufletelor nefericite, nevinovate, amaraciunea ta. Dezansamblezi vieti perfecte si arunci noianul indoielii asupra capului lor.
De ce esti asa trufasa? Nu ai simtaminte cu privire la cei care aspira la ceva frumos? Lacrimile se transforma in siraguri de amaraciune iar revarsarea lor anunta o noua nenorocire. Lovesti cu pumnalul suferintei, ucizi si cel mai neinsemnat sentiment. Distrugi orice speranta din sufletul trudit. Apesi cu o putere extra care are o amprenta imensa. Lasi urme vizibile, uiti ca tu nu ai niciun drept sa te folosesti de slabiciunile celorlalti. Nu ai niciun drept sa furi iubirea si sa iti insusesti ceea ce nu iti apartine.
Intoarce ceea ce ai distrus, lasa putina speranta care a mai ramas, lasa sufletul sa iti rearanjeze vietuirea. Opreste-te din stricaciune, distrugerea va duce la disparitie.CE va fi lumea aceasta fara speranta?
Un tot format din nimic care se va evapora usor precum un fulg dus de vant.
Mi-ai luat totul, acum incerc sa caut pentru ce sa traiesc si ma straduiesc sa nu te urasc!

FULGI DE VIATA-Flavia

Alb, totul imaculat. Fiecare fulg aduce o noua inovatie in aceasta lume. Sclipesc la fiecare cadere, iar cand aproape sunt sa sarute pamantul se desprind, se maresc. Parca ar avea intentia sa imbratiseze formele miraculoase ale naturii. Insa, atunci cand compozitia lor sticloasa atinge crestele dure ale acestie lumi, se descompun. Se scurg incet incorporandu-se in lutul scortos.
Succesul lor este ca reusesc sa topeasca scoarta groasa si sa lase urme vizibile. Acelasi proces are loc si cand se aseaza usor pe obrazul brazdat de vremea trecatoare.
Lin se rostogolesc, topindu-se, lasand in urma o dara de picuri care in final au rolul sa curete murdaria. Diferenta este vizibila: atunci cand au posibilitatea norocoasa sa se aseze pe pomii rabdatori al acestui moment. Se lipesc formand un conglomerat alb, lucitor, rece la atingere. Acolo se simt protejati si nu aleg descompunerea ci persista. Se ingramadesc in siruri formand o dantela alba de cea mai frumoasa stralucire. Modelul este unic iar nuanta incorporeaza absolut toate culorile.
Sunt cei care aduc un nou de prospetime acestei perioade. SCHIMBA MONOTONIA INTR-UN MOMENT UNIC DE NEUITAT.
Totul se datoreaza bunavointei Lui Dumnezeu de a-si arata dragostea Lui fata de noi.

ACUM ORI NICIODATA

Daca e sa fie acum, nu va fi alta data; daca nu va fi alta data, va fi acum; si daca totusi nu va fi acum tot va fi candva. Totul e sa fii pregatit.

Problema se pune asa: acum ori niciodata. Cand ti se iveste oportunitatea, trebuie sa profiti de ea. Daca nu profiti, te trezesti peste un an sau doi ca ai imbatranit, ca timpul a trecut in zbor, in favoarea tinerilor care iti iau locul.

La urma "enigma" scrie: persoana cu caracter derutant sau contradictoriu. Socanta, misterioasa.

Restul este istorie!

INDEMN BOGAT PENTRU BOGATI SARACI-Flavia

Ai bani, faima, tot ceea la care ai visat vreodata.Fiecare lucru pentru tine face parte din domeniul trecutului.Masina este ultimul racnet. Nimic nu trece fara ca tu sa nu il incerci.Banii sunt precum frunzele intr-o perioada de toamna care cad neputandu-le sti numarul.Nu mai au valoare. Cumparaturile sunt la ordinea zilei.Fara ele esti ca si pierdut. Ai ajuns sa fii cel mai in trend dintre toti baietii de etatea ta. Cu cat trece timpul cu atat mai multe achizitii ai.

In fiecare zi isi face loc in viata ta ceva nou. Casa, camera, covorul- de ultimul tip. POti recunoaste ca totul seamana cu un "Rai". Singura corectura pe care indraznesc sa o aplic e ca acesta se amplaseaza aici jos pe pamant.

Uite ca in cateva momente ating punctul de maxima tensiune. Patrund in interiorul sufletului tau. Nici macar nu sunt intampinata. Ajung in fata unei camere darapanate. La intrare carpetul parca deabia il mai zaresc la cat de zdremturos e.Apoi, deschid incet usa. Scartaitul usii ii faureste intrarea transformand-o intr-una triumfala. Dau inapoi cu doi pasi, sunt uimita de mizeria si saracia peste care am dat.Nimic de valoare. Dar stai! O lacrima imi patrunde crestetul capului si se rostogoleste pe fata mea. E atat de amara incat pielea mi se increteste. Incerc sa privesc locul de unde s-a rasturnat insa, dau de doi ochi rosii, plini de amaraciune.Susupinele sunt atat de puternice ca sunt nevoita sa imi acopar urechile.

Asta este ceea ce am gasit pana acum cu adevarat real la tine.Crezi ca esti perfect?Ca duci cea mai buna viata? Ca ai drepturi asupra celor care nu iti ajung la statutul tau? Mai gandeste-te! Inainte de toate intreaba-te cine esti cu adevarat? Esti iubit? Ai prieteni?

Mai fa inca o data calculele!!! Mie mi-au iesit cam scazute! Te vad asezat pe patul acela pufos, intr-o camera de vis si cu fata amarata.Incerci sa cauti o preocupare care sa iti umple timpul. Dar, in final, nimic! Atunci, te ridici, urci in masina si cauti cel mai populat loc, pentru ca simti nevoia sa socializezi. Esti constient ca nu o poti face in adevaratul sens al cuvantului dar macar sa socializezi din priviri, sa te simti inconjurat de oameni. Doresti nespus sa te incarci cu energie. Dar ai bani, cumpara-ti prietenii, cumpara energia....Pe drum realizezi ca banii tai au adunat oameni falsi si au indepartata atatia altii din cauza influentei negative pe care o exerciti asupra lor.

Aveai asa multi prieteni, unde sunt acum? Cheama-i sa te ajute in problema aceasta. Placi o fata despre care nu sti foarte multe? Ti se pare ca este diferita de celelalte prin stil si actiune. Are o privire patrunzatoare pe care nu o poti sterge din minte oricat efort ai depune.

Vrei un sfat real? In halul in care te afli nu o aborda! Nu te fa de ras in fata ei.

Pentru ca mereu cauti faima vei avea parte de o singura dezamagire care iti va marca viata. Nu vei afla niciodata daca ai parte de iubire adevarata. Banii vor fura mereu ochii fetelor si ele ii vor iubi. Acestia fiind legati de tine vor fi nevoite sa te accepte. Adevarata dragoste te va ocoli, inspiri prea multa mila..imaginea ta in fata lor e prea depravata!

Vei iubi in taina si de multe ori te vei ura pentru ceea ce ai. Insa nu vei fi fericit pana nu renunti putin. Nimeni nu spune sa lasi totul, fa un efort si fii putin mai maleabil, mai prietenos. Fa-ti legaturi si cu "amaratii".

Te vrei asa? Te placi? Esti fericit?

Cred ca ai asa mult de meditat! Nu pierde vremea! Pana la urma e tineretea ta. Nimeni nu o traieste in locul tau. Asa ca nu mai visa! Infrunta realitatea. Fa pasul cel mare cand inca ti se mai ofera sansa asta.

Cheia este la tine depinde ce alegi sa deschizi!

INDEMN BOGAT PENTRU BOGATI SARACI