Si nu exista nimeni pentru ele.
Erau doar insele si cele
ce aduceau rabdare prin surcele.
Veneau spre noi noroaie si gunoaie
Si niciun milimetru sa se-ndoaie
nu le lasa vantul si paie
erau acele scanduri imbibate-n aie.
Asa am fost mereu cu totii,
Asa vom fi si noi ca mortii.
Vom trece si nimic din lume
nu ne va iscali vreun nume!
Si vom tacea pentru vecii,
Iar peste noi zbura-vor mii,
de nume, presedinti vestiti
si in scurt timp prea pricopsiti.
Zaceau in larg cuvintele prea grele
Si nu exista nimeni sa le spele.
Erau doar insele si cele
ce aduceau rabdare printre stele....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu