O lume nebuna, care mi-ai adus doar nenorocire! Esti plina de suspine si rastorni asupra sufletelor nefericite, nevinovate, amaraciunea ta. Dezansamblezi vieti perfecte si arunci noianul indoielii asupra capului lor.
De ce esti asa trufasa? Nu ai simtaminte cu privire la cei care aspira la ceva frumos? Lacrimile se transforma in siraguri de amaraciune iar revarsarea lor anunta o noua nenorocire. Lovesti cu pumnalul suferintei, ucizi si cel mai neinsemnat sentiment. Distrugi orice speranta din sufletul trudit. Apesi cu o putere extra care are o amprenta imensa. Lasi urme vizibile, uiti ca tu nu ai niciun drept sa te folosesti de slabiciunile celorlalti. Nu ai niciun drept sa furi iubirea si sa iti insusesti ceea ce nu iti apartine.
Intoarce ceea ce ai distrus, lasa putina speranta care a mai ramas, lasa sufletul sa iti rearanjeze vietuirea. Opreste-te din stricaciune, distrugerea va duce la disparitie.CE va fi lumea aceasta fara speranta?
Un tot format din nimic care se va evapora usor precum un fulg dus de vant.
Mi-ai luat totul, acum incerc sa caut pentru ce sa traiesc si ma straduiesc sa nu te urasc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu