zbor alb,curat!-flavia

Zbor, zbor, e doar un zbor alb curat! Vreau sa aud sunetul scartaitor al luminii care ilegal imi inunda si imi patrunde locul personal. E un tiut puternic, ma irita, imi trezeste plictisul din interior. Ma roade si in scurt timp ma arunca in marea de tine.

Zbor, zbor, zbor alb imaculat! Astept sa intrezaresc reactia, minunatat reactie plina de plauzibilitate. Tot ce astept e reactia. Ma astern asupra marii de zgura. Ma arunc in neant stiind ca in scurt timp voi iesi la suprafata, voi vedea claritatea, o voi cuprinde cu mine insumi. Tot ce e obsur margineste, ma obsedeaza, nu imi lasa loc nici macar de aer. Nu ca aerul ar folosi la ceva; el ma irita, imi lasa urme de viata, de materie.Vreau sa ma contopesc cu non-materia, sa creez, sa creez, sa creez la nesfarsit. Ma irita again, ma inunda, abunda peste mine si ma simt insuficient de rapida. Am nevoie de mai multa putere, forta slabeste. Caut ajutor, cer, strig, urlu, nu mai am putere, fortele ma parasesc. Genialitatea acestei lumi nu e indeajuns sa ofere maiu mult?! Ma constrange, apasa, marginesc aceste granite, linii. Realitatea imi izgoneste creatia. Ma afunda in realitate, zborul se sfarma, se micsoreaza. Cad, cad, ma prabusesc, am lovesc de negreala cernaluita a acestei Terre. Terra ma masoara, am reduce la static. Vartejul rotind ma paraseste. Vreau ajutor, vreau sa pot continua. Ma simt nesigura, afundata in angoasa. E doar mocirla peste tot, ma acopera paa la ultimul fir din parul rebel.

Apio ca din minune, din ceva frumos, se pogoara asupra-mi, ma lasa fara grai. Nu din cauza lipsei ci pentru ca ma simt privilegiata, uimita mai precis spus.

Totul se transforma in ceva care merita experimentat pentru ca trait e putin spus, nu are aceea valoare pe care o merita. Parca plutesc, zbor, zbor, zbor, in sfarsit simt ca plutesc, cu adevarat zbor, plutesc. Ma ridic, vad everything, imi pare cu sens, nonsensul a ramas dat uitarii. Da, acum cu adevarat ma pot aseza in coltul meu, preferatul, iubitul meu coltisor. Il masor cu privirea, ma apropii subtil; trebuie sa ai o atitudine corecta, magulitoare pentru a te putea simti acceptat, cu toate ca acsta iti apartine.Imi reiau pixul, adoratul, iubitul meu; Ma conduce lin, subtil spre paper-ul de pe masa. Ma prinde, ma leaga stans si pana nu imi irosesc toate binecuvantarile primite prin lumina binevoitoare, nu ma lasa, nu ma pot desprinde; Vecia este lumina-mi adevarata, creatia, insasi viata;

- Zbor-zbor-zbor-alb-curat-imaculat-