CAPITOLUL II

Trecuta a fost si ziua aceea si amintirea inca persista. Nu puteai intelege nici macar tu ca simplu cititor daca intr-adevar a fost real. IN CATEVA CLIPE ACEST TANAR AVU IMPRESIA CA poate colora ceva ce ii inspira un deja vu. Era sub influenta drogurilor, ochii i se preschimbara intr-o unda sticloasa. Mana nu ii mai servea ca madular ci ca un instrument pentru desen;

-MAI REPEDE? MULT MAI REPEDE! Nu pot pierde din rapiditate, pierd esenta!

Acestea au fost singurele cuvinte rostite. Apoi, pauza, trezirea a adus cu ea si uitarea, nenorocita uitare!

-Ce cauta aceste desene aici? DE ce nu imi amintesc sa fi pictat asa ceva? Nu inteleg... alo! e cineva acolo?

In acel moment intra plin de bunastare un barbat de talie medie, cu ochielari tip borcan cristalizat, intr-o haina pana la jumatatea piciorului, fata ii era crestata de vreme, mainile groase. De altfel era un om implinit.

-Buna ziua tinere!

- Da, dumneavoastra a-ti pus acestea aici! Ce cautati, cum ati intrat?

- Prea multe intrebari si cam putine raspunsuri; sa incepem cu bunavoita prezentare. Ma numesc Jacob Jira. Sunt un mare cautator de predestinati si oameni cu abilitati speciale.

- Sunteti nebun? iesiti afara si luati-va aceste porcarii de picturi!

- Sunt ale tale, tu cu mana ta le-ai conceput. Daca deschizi televizorul vei observa ca acelasi lucru este redat si pe ecran.

In graba, fara sa se mai gandeasca, Jhon deschide televizorul. Un urlet a fost singura manifestare schitata.

- Dar... dar, cum este posibil? Spuneti-mi ca inebunesc! Sunt drogat, tu nu esti real, nimic nu este adevarat.

-Ba este cat se poate de adevarat! Tu ai aceasta putere de a picta actiunile muribunde din viitor. Reprezinti o mica latura a ceea ce va urma. Trebuie sa continui pentru ca va avea loc un eveniment cutremurator. Multi oameni vor pieri iar tu, ascultandu-mi sfaturile, vei opri acest eveniment.

- Cum pot eu face una ca asta? Sunt doar un nenorocit drogat care de cateva saptamani picteaza lucruri stranii, morti inexplicabile.

- Toate acestea sunt prezente in ziare sau la posturile TV. Tu ai fost ales sa fii unul dintre putinii cu abilitati speciale. Vei ajuta la salvarea lumii. Sfarsitul este mai aproape decat ne asteptam.

- Nu pot crede! Nu vreau sa aud! Sunt nebun! Am nevoie de ajutor. De ce nu am ascultat-o pe MIRA cand s-a oferit sa ma ajute? Din cauza drogurilor acum relatia, iubirea mea, s-a despicat. Sunt pierdut, mai bine mor!

Lua o lama si incepu sa se spintece la incheieturi. Dar fiecare gropita sapata in carnea lui ramanea doar o adancitura facuta parca in non-materie. Sangele inceta sa ii mai circule in acel moment.

- Vezi, nici chiar moartea nu te impiedeca sa fii ceea ce esti. Dar acum trebuie sa accepti ajutorul meu pentru a putea continua corect. Trebuie sa inveti sa te controlezi. Altfel vor avea o altfel de intorsatura lucrurile. Peste cateva zile nu le vei mai putea controla si te vei transforma intr-un mare monstru, incapabil sa faca bine. Daca nu asculti acum, maine va fi prea tarziu.

-Ce sa fie prea tarziu? Ce mi-ati facut?

- Acum, da, o intrebare la care am raspuns. Cand ti-au fosqt incredintate puterile, nu am stiut daca esti indeajuns de pregatit pentru acest salt in viata. Acestea vor fi declansate si se vor manifesta trei saptamani. Dupa acesta derata se vor transforma in ceva mult mai puternic. Vor evolua mult prea repede in comparatie cu tine. Din aceasta cauza trebuie de urgenta sa te ajutam, sa te invatam cum sa le controlezi.

- De ce trei saptamani? Care este scopul?

- Mai exista alti doi asemeni tie. Pe unul l-am intalnit dar nu am reusit sa discutam. Cealalta, este o tanara domnisoara neinitiata. AVEAM NEVOIE DE CEVA DIN FIECARE ETAPA APROAPE A VIETII. Atunci cand va implini 18 ani va fi si ea pregatita sa gaseasca raspuns la ceea ce i s-a intamplat in ultimul timp.

- Si aceasta cand va fi? intreba nedumerit dar, in acelsi timp, furios Jhon.

- Peste exact 7 zile!

- Dar atunci este ziua cand voi implini 24 de ani.

- Exact, iar celalat, Aleany, va implini 31 ani. Exista o regula: fiecare primeste o putere care sa se completeze una pe cealalta. Pentru aceasta este nevoie de o diferenta de varsta de 7 ani. Acum eu nu mai am mult timp la dispozitie. Trebuie sa ma intorc la centrul mama altfel toata stradania si munca mea din acesti ani va fi zadarnica.

O ALTA GALAXIE

Galben, galben auriu se intrevede imediat ce deschizi ochii. Plini de inmarmurire Tudor si celalalt frate, care, va sa zica, e geamanul tumultuos Alin, dechide usa casei. Al doilea sovaieste. Cu greu isi poate veni in fire si se apropie sa-l prinda din urma pe primul, caci era la o mila departare, pe geamanul care nici macar nu ii semana catusi de putin. Il ajunse, doar are picioarele mai lungi, si pornesc spre casa mirobolanta. Mersul pe jos, dupa spusele multora, face piciorul frumos. Nu si pentru cei doi. Sunt precum apa si focul: niciodata nu se pot intelege. Ca si cum faptul ca sunt frati reprezinta o greseala pe care cineva a putut-o savarsi intr-un moment de nestiinta. Padurea era in miezul vietii, plinaq de prospetime, verde, mai verde ca niciodata. Se simte aerul imbietor de cum faci primul pas. Odata trecuta granita parca ceva inexistent te urmareste si incearca sa iti rapeasca constiinta. Cei doi vor sa depaseasca acest detaliu, de altfel este un mare amanunt car ele poate schimba instantaneu ziua. Cu cat inainteaza cu atat mai mult au senzatia ca stagneaza. Au redat in fata ochilor acelasi peisaj sinistru, desi picioarele isi indeplinesc menirea. Dupa o ora de batut pasul pe loc se opresc pentru a studia imprejurimile. Intrebarile incep sa curga si sa topeasca raspunsurile precum o lava. Uitandu-se cateva minute unul la celalalt din bun senin somnul, euforia lui, i-a prins ca intr-o plasa. Nu departe se intrezarea un copac specoial luminat. Tulpina groasa le inspira o nota de siguranta si au ales sa poposeasca putin la umbra lui. Ochii le erau de plumb si nici o secunda nu ii mai puteau tine deschisi. In scurt timp totul s-a preafacut intr-o liniste de moarte. Dar nu acesta era punctul final , actiunea abia acvum incepea. Tudor se situa pe craca celui mai inalt copac . MInune deasupra lui vedea doar cerul liber.

- Cum, ce caut aici?

Dintr-o secunda in alta aude cum paraitul puternic provoaca o ruptura. Dar de ce nu cadea? Ded ce e nemiscat desi nu avea nici macat o bucatica de materie cub el!? Iata! a inceput sa zboare. Wow a fost singurul cuvant potrivit in acele momente. Totul era diferit. Padurea parea alta. Florile, mugurii, pasarile au prins un alt contur, erau de o frumusete orbitoare. Faptul ca putea zbura devenise o adevarata preocupare pentru Tudor. Sr simtea usor,ca un nor pufos. Incepu sa se pipaie. Frica de moarte il inspaimanta. Se pisca incat ii porni sangele; dar minune! rana disparuse. Fractiunile de secunda se scurgeau asa nincet, parca drogul ar fi luat locul aerului. Asa cum un dependent de prafuri cu efecte miraculoase face lucruri de care nu isi mai aminteste. Si apoi dintr-o data... se trezeste intr-o camera, da! era camera lui. A sosit si momentul intrebarilor. Oare a innebunit sau, ca prin minune, il va amuza acest vis care parea atat de real? to be continued!