Galben, galben auriu se intrevede imediat ce deschizi ochii. Plini de inmarmurire Tudor si celalalt frate, care, va sa zica, e geamanul tumultuos Alin, dechide usa casei. Al doilea sovaieste. Cu greu isi poate veni in fire si se apropie sa-l prinda din urma pe primul, caci era la o mila departare, pe geamanul care nici macar nu ii semana catusi de putin. Il ajunse, doar are picioarele mai lungi, si pornesc spre casa mirobolanta. Mersul pe jos, dupa spusele multora, face piciorul frumos. Nu si pentru cei doi. Sunt precum apa si focul: niciodata nu se pot intelege. Ca si cum faptul ca sunt frati reprezinta o greseala pe care cineva a putut-o savarsi intr-un moment de nestiinta. Padurea era in miezul vietii, plinaq de prospetime, verde, mai verde ca niciodata. Se simte aerul imbietor de cum faci primul pas. Odata trecuta granita parca ceva inexistent te urmareste si incearca sa iti rapeasca constiinta. Cei doi vor sa depaseasca acest detaliu, de altfel este un mare amanunt car ele poate schimba instantaneu ziua. Cu cat inainteaza cu atat mai mult au senzatia ca stagneaza. Au redat in fata ochilor acelasi peisaj sinistru, desi picioarele isi indeplinesc menirea. Dupa o ora de batut pasul pe loc se opresc pentru a studia imprejurimile. Intrebarile incep sa curga si sa topeasca raspunsurile precum o lava. Uitandu-se cateva minute unul la celalalt din bun senin somnul, euforia lui, i-a prins ca intr-o plasa. Nu departe se intrezarea un copac specoial luminat. Tulpina groasa le inspira o nota de siguranta si au ales sa poposeasca putin la umbra lui. Ochii le erau de plumb si nici o secunda nu ii mai puteau tine deschisi. In scurt timp totul s-a preafacut intr-o liniste de moarte. Dar nu acesta era punctul final , actiunea abia acvum incepea. Tudor se situa pe craca celui mai inalt copac . MInune deasupra lui vedea doar cerul liber. - Cum, ce caut aici?
Dintr-o secunda in alta aude cum paraitul puternic provoaca o ruptura. Dar de ce nu cadea? Ded ce e nemiscat desi nu avea nici macat o bucatica de materie cub el!? Iata! a inceput sa zboare. Wow a fost singurul cuvant potrivit in acele momente. Totul era diferit. Padurea parea alta. Florile, mugurii, pasarile au prins un alt contur, erau de o frumusete orbitoare. Faptul ca putea zbura devenise o adevarata preocupare pentru Tudor. Sr simtea usor,ca un nor pufos. Incepu sa se pipaie. Frica de moarte il inspaimanta. Se pisca incat ii porni sangele; dar minune! rana disparuse. Fractiunile de secunda se scurgeau asa nincet, parca drogul ar fi luat locul aerului. Asa cum un dependent de prafuri cu efecte miraculoase face lucruri de care nu isi mai aminteste. Si apoi dintr-o data... se trezeste intr-o camera, da! era camera lui. A sosit si momentul intrebarilor. Oare a innebunit sau, ca prin minune, il va amuza acest vis care parea atat de real? to be continued!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu