Stau, privind spre viitor si ma intreb ce anume imi rezerva? Nimic nu e statornic, totul este trecator iar ceea ce ramane este trecutul pe care reusim sa il ingropam cu atata usurinta. Asta este efemeritatea vietii. Doar intrebarea este posibila, privirea aprofundata nu are nicio sansa.Exact nimic, nici macar minutele nu le cunoastem desi ni le numaram mereu. Tot ce putem face este sa asteptam, sa speram ca se vor scurge ca si pana acum.
Iar cand vom observa ca ele nu mai au acelasi curs, sa ne asezam pe spate, sa intindem usor picioarele, sa impreunam mainile si sa ne acceptam soarta. Da! ochii se vor inchide, gura va amutii, urechile vor asurzi! Bataile zvacnitoare si mladioase ale inimii vor pierii, se vor odihnii la infinit. Gheata va patrunde sufletul eliminand caldura de care mare nevoie avem.
Aerul va fi inutil in momentul acela, va reprezenta un obstacol si va trebui eliminat fara sovaire. Este unicul moment in care nu vei avea nevoie de nimic, nici macar catusi putin de tine, de eul tau. Vei fi fara tine, pierdut in neant.
Vei fi tu dar totusi pierdut de tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu