Viata te invata, nu iti ordona, nici macar nu iti propune. Doar exista- nimic mai mult. De cele mai multe ori ne ferim sa afirmam ca traim. A trai inseamna a lua in considerare toate optiunile care tin de viata: o serie de reguli, alte multe responsabilitati. Felurite virtuti ii servesc loiale fara a avea ceva de protestat. Da, aceasta este de fapt viata, nu ceea ce suntem ci ceea ce traim. Noi obijnuim sa stapanim, ne place puterea, locul din frunte. Dar ce dezamagire traim cand suntem umiliti. Umilinta! cu adevarat exista si inca ce falnica este. Suntem sclavii propriei noastre vieti.II slujim loiali, fara sa ii iesim din tipare.Un gram de incredere si iata-ne din nou plecati la picioarele ei. Oare de ce ne credem stapani, poate un sclav sa fie stapan ? Poate conduce atata timp cat este condus? Cu siguranta raspunsul este unul categoric si indispensabil negativ. Atunci pentru ce te crezi mai presus de celalalt, pentru ce il umilesti? Crezi ca ai alte drepturi ca si el sau vreun sfarsit diferit? Din nefericire sunt nevoita sa te dezamagesc, dragul meu. Vezi tu, viata te conduce, exista acelasi drum, aceleasi indeletniciri, aceleasi actiuni. Nimic diferit, nici macar felul de a vorbi, de a pasi sau de a gandi. Odata cu viata apara in plan si moartea. Puteam spune chiar ca inceputul vietii este sfarsitul ei.Ziua incepe la aceeasi ora, se termina la aceeasi ora. Urmeaza o alta identica, nimic schimbat doar peisajul. Asa trece totul. Timpul este mut, tace si trece, nu il poti opri si nici nu il poti intoarce. Poti doar sa apelezi la amintiri pentru a derula imagini stagnate in trecut. Se spune ca trecutul este insusi prezentul care se oglindeste in viitorul apropiat. Faptul ca te misti, ca gandesti este o actiune data de timp. Nu faci altceva decat sa calci pe firul timpului. Iar daca ai avea incredintarea ca ai putea sa opresti timpul in vreun fel, tin sa te anunt ca e pura minciuna. Asa este viata trece, trece si iar trece.

De aceea vin sa iti spun: nu mai gandi, actioneaza ca timpul nu spune hai ci doar treci! Au existat multi invatati care au incercat definitii, lamuriri dar niciunul nu a reusit sa ofere minute in plus.Nici macar sa readuca timpul. Ce a fost pierdut ramane. Gandurile, trairile se innoiesc in fiecare zi, timpul nu face altceva decat sa se invecheasca.

Pentru ce ne-au fost date mintele daca le lasam sa treaca si nu le folosim?

Nu am primit niciun raspuns insa am primit o imagine care m-a emotionat: o mana statea intinsa si cu fiecare secunda era tot mai aspra, mai fara vlaga. Atunci un glas s-a auzit: Pentru ca te iubesc ofer tot ce am mai scump cu incredintarea ca imi vei multumii: TIMPUL! Ia-l , fa ce trebuie cu el, nu ma dezamagii pentru ca nici eu la final sa nu fiu nevoit sa te dezamagesc.