Clocotesc gandurile.
Se insira apoi se risipesc
Le vad... ma cutremur
si-ncet ma linistesc
Te vad cu tresari
Apoi, te cobori
Ceata e groasa ca in caverne
Si parca un ochi se limpezeste, in perne.
Pasesti, incet fara cusur
M-atingi ca prin vis si te ridici
Ma saruti usor ca un nor pufos
Si umbra te-acopera pana la ultimul os!
Acolo unde linistea iti fura inocenta
si groaza te naste in alta existenta.
E visul ferice ce gandu-mi inteapa,
Cum briza briza acopera planta mareata.
Mi-e teama de tine dar tot te doresc
In ochi te vad iarasi fiindca te iubesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu