O mie de lanturi iti curma tacerea
Si simti cum intregul din tine se rupe
Alergi spre zadarnic dar nu vezi scaparea
Bucati din "eu" insuti se varsa in cupe
Atunci..in rece topeste speranta, suspinul
Indura vitejeste si teama si chinul!
In asprul tacerii din ora uitata
Sub soarele negru al tau an se dilata!
Pasesti fara teama in alt calendra
Ai grija sa fie un altfel de an,
Caci toate acestea tarziu in lumina
Vor fi recitite in fata Judecati Divine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu